Insulation for a better tomorrow

Îmbunătăţirea calităţii vieţii

Calitatea vieţii este un termen care descrie sentimentul pe care îl are o persoană atunci când este pusă într-un anumit spaţiu; aceasta include rata de confort dintre condiţiile de lumină, igienă, confort psihologic şi termic. Temperatura corpului uman când funcţionează corect este de aproximativ 37°C şi trebuie menţinută constantă. O fiinţă umană obţine energie parţial prin consumul de alimente - corpul o transformă în energie sau o utilizează pentru lucru. Pentru a menţine constantă temperatura corpului, are loc un schimb de energie şi de substanţe între corp şi mediul său. Corpul emite căldură în diferite moduri, de ex. căldura trece prin haine; o parte din căldură este redusă la suprafaţa hainelor sau a corpului; astfel, sentimentul de frig este simţit când mişcarea corpului este mai rapidă. O parte a căldurii este emisă prin interactivitatea dintre corp şi suprafeţele care îl înconjoară; o parte din căldură este de asemenea pierdută prin evaporare, transpiraţie sau expiraţie. Interactivitatea determină corpul să emită mai multă căldură la temperaturi mai mici, în cazul temperaturilor ridicate - evaporarea este cauza. Sentimentul de confort termic este atins când fluxul de energie şi de substanţe sunt în armonie. În ce priveşte consumul de energie în interiorul căldurii, confortul termic este cel mai important factor. Acesta este definit de următorii parametri de climat general sau parametri fără limită:

 

·         temperatura aerului în interiorul spaţiului

·         temperatura suprafeţelor periferice

·         conductivitatea termică a suprafeţelor şi absorbţia termică a suprafeţelor subterane

·         umiditatea şi fluxul de aer

 

Prin realizarea unei scheme de eficienţă energetică conform indicaţiilor lucrării proiectului sau pe baza unui audit energetic realizat, putem transforma influenţa factorilor menţionaţi anterior într-un beneficiu pentru locuitorii din clădire.    

 

Influenţa temperaturii aerului din cameră este conectată cu temperaturile suprafeţei periferice. O temperatură medie în cameră este denumită indice de confort termic. Indicele de confort termic al aerului (20°C) poate fi obţinut în diferite moduri:

·         Dacă clădirea nu este izolată termic, temperatura suprafeţelor periferice este mai mică, de exemplu 16°C; aceasta face ca suprafeţele interioare să fie formeze condens al aerului-umidităţii şi prin urmare, acest lucru reprezintă un mediu propice pentru dezvoltarea mucegaiului. Pentru a simţi temperatura aerului de 20°C aerul din cameră trebuie să fie încălzit la 24°C.

·         Dacă clădirea este izolată termic temperatura suprafeţelor periferice este de 19°C, aerul pentru indicele de confort termic de 20 grade Celsius trebuie să fie încălzit la 21°C.  

·         Dacă suprafaţa este încălzită cu un sistem de încălzire a pereţilor, temperatura suprafeţelor periferice este de 22°C, în acest caz; aerul trebuie să fie încălzit numai la 18°C.

 

În general, avem sentimentul de curent când temperatura periferică este prea scăzută, deoarece corpul este atras de suprafeţele mai reci; astfel, este recomandabil ca temperatura periferică să nu fie mai mică de 18°C. În ce priveşte consumul energiei termice, se consideră că într-un anumit spaţiu, ajungem să ne simţim mai bine când acoperişul clădirii este bine izolat termic. În acest caz, ajungem la o temperatură mai mare a suprafeţelor periferice - indirect, îndeplinim norma pentru temperatura aerului în clădire care poate fi mai redusă ca urmare a acestui fapt.  

 

Izolaţia termică a clădirii contribuie astfel la confortul vieţii oamenilor. Izolaţia termică la standarde înalte creşte acest confort; aceasta aduce de asemenea numeroase alte beneficii.